Ce ai face diferit dacă nu ți-ar fi frică?

Dacă ai putea opri, preț de o clipă, vocile din capul tău care îți spun:

„Nu e momentul...”
„Dar dacă greșesc?”
„Ce o să creadă ceilalți?”
„Mai bine stau aici, unde măcar știu cum e...”

...ce ai face?

Ai pleca? Ai spune „nu” după ani întregi de „bine, cum vrei tu”? Ai renunța?

E o întrebare care nu doare când o spui.
Dar doare când începi să te gândești serios la răspuns.

Pentru că, brusc, vezi cât din viața e condusă de frică.

Frica nu e o greșeală.

Suntem construiți să ne protejăm.
Creierul nostru nu e setat să ne facă fericiți, ci sa ne ținǎ în siguranță.

De aceea frica are atâtea fețe:

• uneori se ascunde în perfecționism,

• alteori în amânare,

• uneori se dă drept logică,

• sau se ascunde în acel „nu știu, parcă nu simt că e momentul potrivit”.

Dar de cele mai multe ori, frica este mascată într-o falsă grijă de sine.

„Mai bine nu încerc, că o să sufăr.”
„Mai bine nu zic, că stric relația.”
„Mai bine nu mă întorc, că poate nu mai sunt dorit(ă).”

Dacă frica nu te-ar conduce, ce parte din tine ar reveni la viața?

Poate copilul curios. Poate artistul uitat. Poate omul care încă mai vrea să iubească din toată inima.
Poate vocea aia care de ani buni zice:

„Știu că nu e bine ce fac, dar nu știu cum să mă schimb.”

Dacă frica ar tăcea preț de o zi, poate ai face câteva schimbări mărunte.
Ai spune „nu” cuiva care te manipulează de ani de zile.
Ai trimite CV-ul acela, chiar dacă nu te simți suficient de „senior”.
Ai merge la o întâlnire fără să-ți fie frică să te vadă fără machiaj.

Ce pierzi când frica te conduce?

Poate nimeni nu ți-a spus asta, dar frica, când devine obișnuință, se transforma într-o colivie.

Frica te ține în relații care nu-ți mai hrănesc sufletul.
Frica te ține în joburi care nu-ți mai sunt de folos.
Frica te face să taci când ar fi momentul să vorbești.
Frica te face să-ți amâni propria viață.

Frica ne-a salvat, cândva. Dar, acum, s-ar putea să ne țină blocați într-o versiune a noastră neînsemnată în comparație cu adevăratului nostru potențial.

Scrisoare către sinele tău fără frică

Scrie-ți o scrisoare fără frică, fără rușine, fără „nu pot”, fără „ce-ar spune lumea”.

Începe cu:

„Dacă nu mi-ar fi frică deloc, azi aș...”

Frica de succes

Poate nu ți-e frică să pierzi.
Poate ți-e frică să reușești.
Să fii văzut(ă). Admirat(ă). Expus(ă).

Pentru unii, frica de succes e mai grea decât cea de eșec.
Pentru că succesul aduce responsabilitate. Așteptări. Vizibilitate.

Și poate, undeva în adâncul sufletului, încă nu crezi că meriți succesul.

Nu e nevoie să scapi de frică. Doar să nu o lași să te conducă.

Frica te poate însoți. Poți să-i lași un loc pe bancheta din spate.
Dar nu-i da voie să conducă.
Și mai ales… nu o lăsa sa vireze, să aleagă direcția în care se îndreaptă viața ta.

Ce ai face diferit dacă nu ți-ar fi frică?

Serios. Întreabă-te azi.
Scrie. Gândește-te.

Poate nu o să fugi în lume să-ți schimbi total viața.
Dar poate îți vei cere dreptul la o zi liberă.
Poate vei spune cuiva: „Nu mi-e bine.”
Poate vei recunoaște că meriți mai mult.
Poate vei începe să te porți cu tine ca și cum ți-ai fi cel mai drag om.

Și poate, de aici, începe totul.

Cât timp mai amâni?

Ai tot încercat să ignori ce simți. Poate e timpul să asculți. Programează acum prima ședință

Cauți mai multă claritate în haosul cotidian?

Ghidul conține exerciții simple, care să-ți ofere o perspectivă mai clară asupra provocărilor tale.