Ce nu spune nimeni despre ‘găsirea scopului’: poate nici nu ai nevoie de unul

Ai trăit acel sentiment că ai fost menit să faci ceva mai mult, dar habar n-ai ce. Și parcă toți ceilalți știu. Ei aleargă după idealuri, după target-uri, postează citate motivaționale și par a fi în plin maraton spre o destinație precisă. Tu, în schimb, te uiți la tavan într-o miercuri seară și te întrebi ce anume lipsește din viața ta.

Am crescut cu ideea că a descoperi scopul vieții aproape este un job cu normă întreagă. Dar eu nu am avut aceasta certitudine nici la 18, nici la 25, nici la 35 de ani. În schimb, în aceasta călătorie am ajuns să simt, de fapt, un sentiment de eșec profund. Ce e în neregulă cu mine? De ce mă simt ca un extraterestru și nimeni nu pare sa mă înțeleagă?

Mult timp, am crezut că trăiesc în contratimp. Că pierd vremea. Că rătăcesc prin viață. Dar adevărul, am descoperit mai târziu, era altul: poate că scopul acela după care alergăm cu toții nu există în forma în care ne-a fost vândut.

Cultura modernă, a dezvoltării personale, a spiritualității, promovează ideea că fiecare om are o „chemare”. Iar dacă nu ți-ai descoperit-o, înseamnă că nu ai căutat-o suficient. Nu ai citit destule cărți. N-ai participat la suficiente retreat-uri.

Eu chiar am încercat sa meditez, am fost la diverse cursurile dezvoltare personală, am făcut teste de personalitate, mi-am analizat arhetipurile, mi-am calculat numerologia. La final, tot nu simțeam ca știu cine sunt. Iar presiunea era parcă și mai mare.

Ce nu ne spune nimeni e că această obsesie cu „descoperirea scopului” poate deveni o formă de tortură. O autoînvinovățire constantă. O cursă în care tu ești și alergătorul, și arbitrul care te fluieră că nu ești suficient de rapid.

Într-o zi, m-am trezit și în loc să mă întreb „care este scopul meu?”, m-am întrebat: ce mi-ar plăcea să fac acum? Și am ieșit la o plimbare.

În loc de: „ce vreau să devin?”, am întrebat: ce simt azi? ce vreau să aflu? ce îmi cere corpul ?

Mi-am dat seama, într-un târziu, că motivul pentru care voiam cu disperare un scop nu era neapărat legat de pasiune sau misiune. Era despre frică. Voiam să știu spre ce mă îndrept. Voiam să am certitudinea că „voi ajunge undeva”.

Dar viața, după cum bine știm, nu este o hartă clară, cu rute prestabilite. Poți merge în cerc, poți descoperi lucruri pe care nici nu le căutai, te poți întoarce pe același drum până ți se arată ieșirea. Îți poți permite să te rătăcești din când în când, și să nu fie sfârșitul lumii.

În viață, haosul și incertitudinea sunt inevitabile. Și uneori, în rătăcirea de moment, se nasc cele mai frumoase revelații. Este vorba de a-ți permite să experimentezi, să greșești și să îți dai voie să simți toate aceste lucruri. Abia apoi, poți înțelege ce vibrații rezonează cu adevărat cu tine.

De multe ori, cele mai frumoase planuri arată bine doar pe hârtie. Ne construim întreaga viață pe ideea de a ști unde mergem, ne îmbătăm cu iluzia că suntem maeștrii absoluți ai vietii noastre. Până când realizăm că nu putem controla totul.

Și când viața ne arunca înafara planului, ce rămâne? Rămânem noi cu noi. Cu sentimentele noastre, cu emoțiile noastre, cu relațiile noastre, cu fricile noastre, cu pasiunile noastre. Și poate că acesta este scopul, de fapt. Să înțelegem cine suntem, cum funcționăm, cum rezonăm în acest ecosistem, ce emoții emitem și înmagazinăm, ce talente avem și care sunt lucrurile care ne fac cu adevărat fericiți - căci fericirea nu este o stare absolută, ci o înșiruire de mici momente de mulțumire sau exaltare. Iar acestea nu pot ieși la lumina dacă nu înțelegem cine suntem și cum funcționăm.

Scopul nu este o comoară ascunsă, căci viața nu este o vânătoare de comori. Consider ca am venit în aceasta existență pentru a cunoaște, pentru a experimenta, pentru a NE cunoaște și explora. Suntem un element într-un ecosistem. Iar cunoașterea, cu adevărat, vine din raportarea noastră la energia hazardului, la acest Univers în care se întâmplă un milion de lucruri pe secundă.

Nu este vorba doar despre tine, este vorba despre noi toți, într-un dans al cunoașterii, relaționării si înțelegerii reciproce. În spațiu și timp, în trecut și viitor, în acolo și aici.

Societatea ne vinde ideea că viața fără un scop bine definit e irosită. Dar poate că scopul este să putem trăi așa cum simțim. Și să învățăm ceva din asta.

Cauți mai multă claritate în haosul cotidian?

Ghidul conține exerciții simple, care să-ți ofere o perspectivă mai clară asupra provocărilor tale.