Cine sunt eu dincolo de etichete?

Ne petrecem o mare parte din viață fiind „cineva” pentru ceilalți: fiică, partener, coleg, părinte, manager. Ne modelăm comportamentele, ne moderam reacțiile și ne construim identități întregi în funcție de ceea ce ni se cere sau se așteaptă de la noi.

Dar... cine ești tu când nimeni nu se uită?

Această întrebare deschide o conversație profundă despre identitate, autenticitate și dorința de a trăi o viață care să ne aparțină cu adevărat.

Etichetele – hărți utile sau lanțuri invizibile?

Etichetele nu sunt, în sine, ceva rău. Ele ne ajută să navigăm lumea, să ne înțelegem relațiile și să ne poziționăm în contexte sociale. A fi mamă, terapeut, artist sau lider poate da sens și structură vieții. Problema apare atunci când aceste etichete devin granițe fixe, nu puncte de plecare.

Gândește-te: ai simțit vreodată că nu ai voie să te comporți într-un anumit fel pentru că „nu se potrivește” cu imaginea pe care ceilalți o au despre tine? Sau că trebuie să fii mereu responsabil(ă), puternic(ă), atent(ă), indiferent de cum te simți de fapt?

Când identitatea devine rigidă, când rolurile devin măști permanente, atunci pierdem contactul cu noi înșine.

De ce ne identificăm cu rolurile noastre?

Există motive reale pentru care ne agățăm de rolurile noastre:

• Ne oferă siguranță: E mai ușor să fii „cel bun la toate” sau „cea care are mereu grijă de toți” decât să înfrunți nesiguranța de a nu ști cine ești dincolo de acel rol.

• Ne aduc validare: Felul în care ceilalți ne privesc devine o oglindă în care ne căutăm valoarea.

• Ne oferă un scop: Rolurile sunt adesea legate de misiuni - să fii un părinte bun, un angajat de încredere, un sprijin pentru prieteni.

Însă toate acestea vin cu un preț: riscăm să pierdem din vedere esența noastră reală.

Când devine rolul o povară?

Un semn clar că te-ai identificat prea mult cu un rol este oboseala constantă. Acea epuizare care nu se vindecă prin somn sau vacanță. De multe ori, vine din faptul că joci un personaj care nu te mai reprezintă, dar de care nu știi cum să te desprinzi.

Alte semnale:

• Simți că nu mai știi ce-ți place cu adevărat.

• Ai tendința să spui „da” automat, dintr-un rol de „salvator(are)” sau „om de bază”.

• Ai dificultăți în a răspunde la întrebarea „Ce vreau EU?” fără să te raportezi la ceilalți.

Procesul de desprindere de roluri – un act de curaj

Nu e ușor să te desprinzi de o etichetă care te-a reprezentat ani de zile. Însă este absolut necesar, dacă vrei să trăiești în acord cu tine.

Cum începi?

🔸 Observă-te în acțiune

Notează ce spui și cum reacționezi în conversații. Spui „trebuie să” sau „vreau să”? Ajuți pentru că simți sau pentru că așa „se face”?

🔸 Identifică gândurile automate

Exemplu: „Nu pot spune nu, se supără.” Cine ți-a spus asta prima dată?

🔸 Experimentează cu lucruri noi

Dă-ți voie să încerci lucruri în afara zonei tale de confort. E în regulă să fii și altfel decât „te știe lumea”.

Cine ești dincolo de roluri?

Poate ești o persoană sensibilă, care a învățat să pară „tare”. Poate ești o ființă creativă, care a fost învățată să fie „practică”. Sau poate ești pur și simplu un suflet care tânjește după liniște, după lucruri simple, după adevăr.

Răspunsurile nu vin peste noapte. Dar apar, în timp, dacă le faci loc. Prin scris, prin reflecție, prin conversații autentice, prin prezență.

Exercițiu practic: Eliberarea de etichete

Ia o foaie de hârtie și scrie în mijloc: „Cine sunt eu?”

În jurul acestei întrebări, notează toate etichetele care îți vin în minte: părinte, manager, partener, fiică, persoană „calmă”, „responsabilă”, „discretă”.

Apoi, pentru fiecare din aceste etichete:

• Întreabă-te: Mă reprezintă cu adevărat?

• Ce se întâmplă dacă las deoparte eticheta asta, chiar și pentru o zi?

• Ce altceva mai sunt, în afară de acest rol?

S-ar putea să descoperi lucruri despre tine pe care le-ai uitat. Dorințe vechi. Bucăți din tine care așteaptă să fie trăite din nou.

Viața fără etichete – un proces, nu o destinație

Nu vei scăpa complet de roluri. Și nu trebuie. Viața ne cere să fim parteneri, colegi, părinți, ghizi. Dar ceea ce poți schimba este raportul dintre rol și esență.

Poți învăța să joci un rol, fără să devii acel rol. Poți învăța să rămâi conectat(ă) la tine, chiar și atunci când joci diferite „personaje” ale vieții.

Când ești tu - real(ă), imperfect(ă), sincer(ă) - ceilalți simt. Nu trebuie să renunți la tot ce ai devenit. Trebuie doar să-ți amintești cine ești și dincolo de ceea ce ai învățat să fii.

Deci, cine ești tu atunci când nu trebuie să demonstrezi nimic?

Cauți mai multă claritate în haosul cotidian?

Ghidul conține exerciții simple, care să-ți ofere o perspectivă mai clară asupra provocărilor tale.