Cum îți vorbește corpul când sufletul e obosit?

Sufletul nu are corzi vocale. Dar are alt mod prin care se face auzit în corp. Printr-un junghi. Printr-o durere. Printr-o stare de oboseală pe care nici somnul n-o face să dispară.

Și nu, nu e doar stres. Nu e doar lipsă de vitamine. Nu e doar „trece cu o pastilă”.

Trăim ca și cum am fi două ființe separate: un „eu” mental, care gândește și decide și un corp, care duce toate acele decizii la îndeplinire, fără să comenteze.

Tot ce negi, ce ignori, ce ții in tine se imprimă in corp. Se sedimentează. Și, la un moment dat, începe să doară.

Cum știe corpul să ne spună că ceva nu e în regulă?

1. Durere fără „cauză” concretă

Durerea fizică este adesea un semn că ceva interior – emoțional, energetic – e dezechilibrat. Dacă ai dureri frecvente în gât…poate nu ai spus cu voce tare ce vrei sau ce simți. Poate ai tăcut când ar fi fost vital să te exprimi.

Dacă te doare în piept dar inima e OK, poate corpul simte ce sufletul nu a putut exprima.

2. Tensiune constantă în umeri și gât

Încordare in zona cervicală și în umeri.
Acolo se adună toate greutățile, promisiunile față de alții, obligațiile auto-impuse, vina, rușinea.

Tu ce duci de fapt în spate, zi de zi?

3. Tulburări de somn

Când corpul nu se mai poate odihni, e posibil ca sufletul să fie ignorat complet în decursul zilei.
Așa că te vizitează în vis, în gânduri, în neliniștea de la 3 noaptea.
Pentru că noaptea, ești doar tu cu tine. Și ce-ai ignorat în timpul zilei... bate la ușă.

Micile semnale sunt cele mai periculoase. Pentru că le ignorăm și ne obișnuim cu ele.
Și ce devine obișnuință, nu mai pare atât de alarmant.

Oboseala „fără motiv” e, uneori, oboseala de a te preface.
Oboseala când trebuie sa funcționezi deși pe interior ești gol.
Când te forțezi sa zâmbești, deși ai sufletul sfărâmat.

Este epuizarea de a nu trăi viața potrivită.

Corpul nu te trădează niciodată. Te avertizează.

E singurul care a fost cu tine de la început.
A fost acolo când ai suferit, chiar dacă n-ai plâns.
A fost acolo când ai iubit, chiar dacă n-ai spus.
Și, mereu, ti-a vorbit. Dar l-ai auzit?

Cum începi să-l asculți?

1. Începe cu întrebări simple:

• Unde simt tensiune azi?

• Ce parte din mine pare obosită?

• Ce îmi cere corpul acum: mișcare, liniște, hrană?

2. Fii atent(ă) la reacțiile instinctive

• De ce îmi vine să mănânc compulsiv seara?

• De ce mă doare capul după anumite conversații?

• Ce simt când spun „da” deși voiam să zic „nu”?

Acolo e cheia.

Nu ești „defect(ă)”. Ești deconectat(ă).
Corpul tău nu e inamicul tău.
Dimpotrivă. E acel prieten loial care îți este mereu alături.
Și când sufletul obosește, el duce greul.

Așa că… poate azi nu mai amâni.
Poate azi îl întrebi:

„Unde doare? Și ce vrei să-mi spui?”

Cât timp mai amâni?

Ai tot încercat să ignori ce simți. Poate e timpul să asculți. Programează acum prima ședință

Cauți mai multă claritate în haosul cotidian?

Ghidul conține exerciții simple, care să-ți ofere o perspectivă mai clară asupra provocărilor tale.