Cum să nu te pierzi în era productivității toxice

Ai o stare ciudată când te oprești din alergat.

Când îți închizi laptopul la timp.
Când refuzi să răspunzi la un mail sâmbăta.
Când spui „astăzi nu mai pot”.

Suntem învățați că valoarea noastră stă în câte lucruri reușim să bifăm. Câte mailuri am trimis. Câte taskuri am rezolvat. Câte ore am muncit. Câte reușite avem la finalul unei zile.

În mintea multora, odihna nu mai e un drept, ci un privilegiu care trebuie câștigat. „Pot să mă odihnesc doar după ce termin tot ce am de făcut.” Dar adevărul este că nu vei termina niciodată de făcut "tot".

Nimeni nu ne spune ce pierdem pe drum in aceasta goană. Nimeni nu vrea să ne arate cât ne costă această eficiență. Cât de mult ne forțează limitele. Cât din noi moare, încetul cu încetul. E greu să recunoștem că, de fapt, ajungem în punctul în care nu mai știm cum să ne oprim.

Nu ni se spune că, în fuga asta, devine tot mai greu să ne ascultăm, să simțim, să ne mai bucurăm de o cafea caldă savurata fără să fim bombardați cu notificări sau de o conversație care nu e despre „proiecte în desfășurare”.

Dar în era noastră – a trezirii la 5 dimineața, a planificărilor în Notion și a clipurilor de pe YouTube cu „rutina de dimineața în 12 pași” – tihna e ceva de neconceput. Lipsa unei activității este catalogată ca lene. Pauza e considerată pierdere de timp. E ca și cum valoarea noastră personală si scopul nostru in aceasta viață s-ar măsura în cât de pline ne sunt calendarele.

În spatele productivității se ascunde adesea o stare profundă de anxietate. Muncim ca să nu fim lăsați în urmă, să nu fim uitați, să nu ne confruntăm cu întrebarea care ne sperie cel mai mult: „Dacă nu mai fac nimic... eu cine sunt?” E nevoia de apartenență, de recunoaștere, de sens. Doar că am învățat să le tot căutăm în Excel-uri și call-uri, până când a devenit ceva normal.

Și încet-încet, fără să ne dăm seama, am ajuns să muncim nu doar ca să ne întreținem, ci ca să ne validăm existența. Aceasta este productivitatea toxică.

In cazul meu, a plecat de la o competitivitate învățată foarte devreme, în copilărie. Au fost mai mulți factori care au declanșat-o, dar o data ce a preluat controlul asupra mea, am purtat-o cu mine în viața pentru mai bine de 30 de ani. Fără sa îmi dau seama cât este de toxica, fără sa realizez că de fapt încercam să umplu tot felul de goluri care deveneau din ce in ce mai adânci. Mă înverșunam să înaintez pe nisipuri mișcătoare, cufundându-mă cu fiecare pas din ce în ce mai tare. Devenise deja un cerc vicios toată această situație, un lanț al slăbiciunilor. Practic, devenisem propriul meu dușman, fără să îmi dau seama.

Cultura „fă mai mult, fii mai mult”

De la revoluția industrială încoace, am tot învățat, ca societate, că omul trebuie să fie productiv. Fiecare oră trebuie să aibă o justificare economică. Am transformat timpul în monedă și eficiența în virtute.

Apoi a venit era digitală. Și cu ea, rețelele sociale. Platformele pe care toți părem ocupați, creativi, „on it”. Toți construim, lansăm, optimizăm. Și dacă nu faci la fel, simți că rămâi pe dinafară.

Ce-i și mai ironic e că multe dintre instrumentele de „self-care” s-au transformat în forme noi de presiune.
Meditația e cronometrare.
Journaling-ul are bullet points.
Odihna trebuie „optimizată” ca să fie eficientă.

Până și pauza a ajuns să fie... tot muncă.

Ce înseamnă, de fapt, productivitate toxică?

Semne vizibile:

• Spui „da” la tot, de teamă că pierzi oportunități.

• Mănânci la birou. Te trezești cu gândul la taskuri.

• Dormi prost pentru că mintea refuză să închidă „tab-urile”.

Și cele invizibile:

• Te simți vinovat când nu ești ocupat.

• Nu mai știi ce-ți place, în afara muncii.

• Confunzi validarea profesională cu iubirea de sine.

Productivitate sănătoasă vs. productivitate toxica

Productivitate sănătoasă

• Te ajută să-ți structurezi ziua

• Îți oferă claritate și control

• Îți respectă limitele

• Se bazează pe alegeri conștiente

Productivitate toxică

• Îți face ziua să se simtă ca o închisoare

• Îți provoacă anxietate și oboseală cronică

• Îți ignora complet limitele

• Se bazează pe frică și vinovăție

Redefinește succesul

Poate uneori, „a avea o zi bună” nu înseamnă să termini tot ce ai de făcut. Ci să reușești să fii prezent măcar într-un singur moment. Să spui „nu” unei sarcini care te depășește. Sau să dormi cele opt ore fără să ai regrete.

Limite sănătoase

• Stabilește ore clare pentru început și sfârșit de lucru.

• Refuză call-urile venite in ultim moment.

• Dezactivează notificările inutile.

Și poate cel mai important: nu îți cere scuze pentru aceste limite. Nu e deloc rușinos să ai nevoie de pauză.

Trăim vremuri în care productivitatea e idolatrizată, iar epuizarea e trecută cu vederea.
Dar adevărata transformare începe atunci când ne dăm voie să fim oameni, nu doar angajați productivi. Să ne dăm voie sa ne odihnim fără să ne simțim vinovați că facem asta. Să ne ascultăm nevoile fără să ne fie rușine. Să spunem „ajunge pentru azi” și să o spunem cu blândețe.

Poate că nu ne vom opri de tot din alergat, dar hai măcar să nu ne pierdem complet pe drum.

Cât timp mai amâni?

Ai tot încercat să ignori ce simți. Poate e timpul să asculți. Programează acum prima ședință

Cauți mai multă claritate în haosul cotidian?

Ghidul conține exerciții simple, care să-ți ofere o perspectivă mai clară asupra provocărilor tale.