Cum să-ți asculți emoțiile și ce îți spun ele despre tine?

Suntem învățați de mici să ne controlăm emoțiile. Să nu plângem în public. Să nu ne înfuriem. Să nu ne arătăm slăbiciunile. Și așa, aproape pe nesimțite, începem să învățăm că emoțiile sunt un soi de dușman care trebuie mascat, ținut sub control sau, mai rău, ignorat complet.

Fiecare emoție pe care o simți, o simți cu un motiv. Furia poate semnala o limită încălcată. Tristețea poate indica o pierdere. Anxietatea te poate avertiza că trăiești în dezechilibru sau că ai pierdut contactul cu tine. Entuziasmul? El e semnul că te apropii de ceva care contează cu adevărat pentru tine.

Când vezi emoția ca pe o notificare, nu ca pe un defect, începi să nu te mai temi de ceea ce simți. Din contră — devii curios.

"Ce rost are să îmi dau voie sa simt toate aceste emoții, când am atâtea de făcut?". Mulți dintre noi am învățat să reprimăm trăirile din lipsă de validare emoțională în copilărie. Poate ni s-a spus că suntem „prea sensibili” sau „dramatici”. Așa că am învățat să închidem robinetul emoțional.

Problema e că, atunci când îți închizi accesul la furie sau la durere, îți închizi și accesul la bucurie, la conectare autentică, la pace interioară.

Primul pas în ascultarea emoțiilor este observarea lor. Pentru că fiecare emoție pe care o simți este, în esență, o formă de comunicare cu tine însuți. Asta înseamnă să nu mai spui:

„N-ar trebui să simt asta.”
„E copilăresc să plâng.”
„Trebuie să mă controlez.”

Însa, poți spune:

„Simt furie acum. Ce vrea să-mi spună?”
„Sunt copleșit(ă). Ce parte din mine are nevoie de spațiu sau atenție?”

Această schimbare de atitudine face toată diferența. Dintr-o stare de conflict intern, intri într-un spațiu de compasiune.

Jurnalul emoțional

Acordă-ți 10 minute pe zi pentru a nota:

• Cum m-am simțit astăzi? (nu doar „bine” sau „rău” - detaliază)

• Ce a declanșat această emoție?

• Ce nevoie am simțit că nu mi-a fost împlinită?

• Ce îmi spune această emoție despre mine?

Scrisul ajută la procesare. Îți face emoțiile vizibile, tangibile. Îți oferă spațiul de care ai nevoie pentru a reflecta în tihnǎ.

Oamenii care sunt conectați la propriile emoții sunt mai ancorați, mai echilibrați, mai capabili să creeze relații autentice. De ce? Pentru că știu ce simt, de ce simt și pot comunica asta.

Exemplu simplu:
Într-o relație, să spui „Ești un egoist!” nu duce nicăieri. Dar dacă spui: „Mă simt neglijat(ă) când nu îmi acorzi atenție”, conversația se schimbă complet.

Când înveți să simți fără teamǎ și să exprimi fără vină, devii liber(ă) să creezi conexiuni autentice cu ceilalți și cu tine.

Mulți oameni evită să simtă pentru că:

• Cred că se vor cufunda în durere și nu vor mai ieși

• Le e frică de reacțiile celorlalți dacă se vulnerabilizează

• Asociază emoțiile cu pierderea controlului

Dar iată ceva ce poate schimba perspectiva:
Emoțiile nu rămân pentru totdeauna dacă le simți. Rămân doar dacă le reprimi.

Când lași durerea să se manifeste (controlat), ea curge, ca un râu. Nu e permanentă. Dar când o îngropi, ea devine blocaj.

Ne-am obișnuit să credem că doar emoțiile „pozitive” merită simțite. Bucuria, entuziasmul, calmul, încrederea, speranța. Dar viața reală e un spectru larg: rușine, gelozie, vinovăție, deznădejde, furie, tristețe. Și de multe ori, tocmai ele ne arată unde doare și ce avem nevoie să vindecăm.

Tu ce emoție ai tot evitat în ultima vreme?

Cauți mai multă claritate în haosul cotidian?

Ghidul conține exerciții simple, care să-ți ofere o perspectivă mai clară asupra provocărilor tale.