Cum te ascunzi în mulțime: teama de vulnerabilitate și dorința de acceptare

Te-ai întrebat vreodata cât din tine se arată celorlalți, si cât se ascunde?

Uneori ești înconjurat de oameni si totuși te simți invizibil. Nu pentru ca ei nu te vad, ci pentru ca tu nu te lași văzut.

De ce? Pentru ca îți este teama. Teama ca daca te arăți fix așa cum ești, te vor respinge.

Copilăria este scena pe care se joaca primul act ar finii si vulnerabilității. Poate ca părinții tai au fost iubitori si nu ți-au spus vreodată ca trebuie sa fii perfect, insa ai simțit înăuntrul tău ca greșeală aduce dezamagire. Si atunci, mintea ta de copil a făcut o conexiune: "daca sunt autentic, nu sunt suficient. Daca joc un rol, voi fi acceptat."

Si începi sa te adaptezi, sa te modelezi după ce vrea lumea, sa devii treptat oglinda celorlalți. Pana când...uiți sa fii tu.

Frica de vulnerabilitate se infiltrează in toate aspectele vieții:

• In relatii - nu spui ce te deranjează, îți înghiți lacrimile atunci când te doare

• In prietenii - ești acolo pentru alții, dar nu ii lași sa te vadă când ești vulnerabil

• In munca - îți setezi standarde imposibile, de frica sa nu se vadă ca nu ești sigur pe tine

• In social media - postezi o viața care arată doar părțile bune

Iar la finalul zilei, intre tine si ceilalți se ridica un zid...

Una dintre cele mai răspândite preconcepții este aceea ca a fi vulnerabil înseamnă sa fii slab. Vulnerabilitatea înseamnă sa ai curajul sa fii autentic, chiar si atunci când nu știi daca vei fi înțeles sau acceptat.

"Așa sunt eu, așa gândesc. Si este posibil sa nu plac tuturor. Dar e OK."

Paradoxul este ca ne dorim cu ardoare sa fim iubiți pentru cine suntem cu adevărat, dar ne prezentam celorlalți drept altcineva. Sperăm ca vor putea vedea dincolo de aparente, dar rareori le lăsăm deschisă o portiță prin care sa se strecoare.

Pentru ca daca te arăți așa cum ești, in intregime, si ești respins...se simte ca si cum nu mai rămâne nimic de aparat. Te lovește in profunzime si este ceva ce e foarte greu sa îți ierți...ca ai permis sa ți se întâmple.

Așa ca, de cele mai multe ori, alegem compromisul. O conexiune sigură, cu "filtre", care se simte cu timpul ca o închisoare.

Uneori, când alegi sa fii autentic, unii oameni pleacă din jurul tău. De ce? Pentru ca rolul pe care l-ai jucat pana in acel moment era convenabil pentru ei.

Trăiește fără sa îți ceri scuze pentru cine ești cu adevărat. Cu fricile, cu visurile si limitele tale. Când alegi sa fii tu, este momentul când îți iei viața înapoi.

In 1999, Amy Edmondson, profesoara la Harvard Business School, a intrados termenul de "siguranță psihologica". într-un grup (echipa, familie sau comunitate), oamenii performează optim atunci când pot vorbi sincer, fără rușine sau teama.

Mai târziu, Google a validat acest concept in proiectul sau "Aristotle". Din peste 180 de echipe analizate in cadrul proiectului, factorul cel mai corelat cu succesul nu a fost talentul, experiența sau IQ-ul, ci siguranță psihologica. Oamenii care s-au simțit liberi sa greșească, sa pună întrebări sau sa îsi exprime emoțiile, au avut cele mai bune rezultate.

Citind despre acest experiment, mi-am dat seama ca, de-a lungul anilor, am lucrat in multe echipe in care nu exista aceasta siguranță psihologica. Mulți au tăcut, de teama sa nu para incompetenți, au evitat confruntarea din teama de respingere. Au oferit versiuni "comestibile" ale lor, pentru ca le-a fost teama sa se exprime, sa fie ei.

Potrivit altui studiu (Gallup, 2022), 68% din angajați simt ca nu pot fi sinceri in mediul profesional. Fapt ce duce la burnout, deconectare, performanta scăzută.

"Vulnerabilitatea nu este slăbiciune, ci cea mai clara manifestare a curajului" (Brené Brown)

In spatial public romanesc, unele voci au fost criticate aspru pentru ca transmit prea multă emoție sau lipsa de stăpânire de sine, semn ca in societățile post-comuniste vulnerabilitatea este adesea confundată cu slăbiciunea, incompetența, naivitatea sau prostia.

Potrivit unui raport din 2001 al John Gottman institute, cuplurile care își exprima vulnerabilitatea au o probabilitatea cu 62% mai mare de a rămâne împreună in următorii 5 ani si un grad de satisfacție in relație cu 42% mai ridicat, in raport cu cuplurile care nu fac asta.

Mi-am dat seama ca eu însumi aveam tendința de a fi inteligent emoțional, fără a fi vulnerabil. Putea sa vorbesc despre emoții, sa mă conectez cu ceilalți, dar rar mi le arătam.

Noi, românii, avem o relație complexă cu vulnerabilitatea. O acceptam in literatura, in poezie, in tragediile altora, dar tindem sa o evitam in viața reală. Cei care plâng sunt slabi, cei care se confesează sunt penibili.

Ni s-a spus adesea "fii tare", " nu te plânge".

Uneori, ne temem ca vulnerabilitatea vine la pachet cu singurătatea. Dar, in realitate, măștile pe care alegem sa le purtam ne izolează mult mai mult decât potențiala respingere din partea unora. In cazul meu, vulnerabilitatea a fost si este o alegere zilnică. Un spațiu in care mă întorc la mine, cu riscul de a nu fi plăcut de ceilalți. Am învățat ca un om real, este un om puternic. Si un om puternic, nu este acela care nu are slăbiciuni sau defecte. Ci un om care si le cunoaște si le accepta. Căruia nu ii este rușine de ceea ce simte si care nu se grăbește sa explice ceea ce nu merita explicat.

Daca ai citit pana aici, înseamnă ca ceva din tine rezonează cu ideea de a nu te mai ascunde. Poate ca încă nu ai spus nimănui ceea ce simți. Poate nu ai găsit spațiul potrivit, persoana potrivită, timpul potrivit. Sau poate nu ai avut curajul.

Dar acum, poți sa îți spui asta:

"Ma vad. Mă aud. Îmi dau voie."

Cauți mai multă claritate în haosul cotidian?

Ghidul conține exerciții simple, care să-ți ofere o perspectivă mai clară asupra provocărilor tale.