Libertatea nu arată așa cum ți-ai imaginat-o

In copilarie, credeam ca libertatea înseamnă sa nu îmi spună nimeni ce sa fac. Când am mai crescut, am început sa cred ca libertatea înseamnă sa pot alege ceea ce vreau. Iar mai târziu, am învățat ca libertatea înseamnă sa nu îmi mai fie teama.

Dar nimeni nu mi-a spus ce întâmplă după ce închid ușa in nasul așteptărilor celorlalți si spun, in sfârșit:

"Acum sunt liber!"

In cazul meu, când acest moment a venit, m-am simțit mai degrabă nesigur si, paradoxal, captiv într-o libertate pe care nu știam cum sa o trăiesc.

Poate ca nu căutăm neaparat libertatea, ci încetarea unor constrângeri. Iar când aceste constrângeri dispar, in urma lor rămâne necunoscutul.

Am întâlnit oameni care au ieșit din relații toxice si au constatat ca nu știu cine sunt in absenta unor conflicte. Oameni care au renunțat la un job opresiv si s-au confruntat cu o criza de identitate, sau oameni care au fugit de acasă la 18 ani, doar ca sa realizeze, câțiva ani mai târziu, ca nu erau pregătiți pentru libertatea pe care credeau ca și-o doresc.

Libertatea este probabil una dintre cele mai romantizate idei din cultura modernă. Este fluturată precum un drapel in reclame, ca ideal in discursuri motivaționale si ca obiectiv final in poveștile de dezvoltare personală.

Dar foarte rar se discuta despre reversul acestei monede mult râvnite numite "libertate": lipsa reperelor si povara propriei conștiințe.

Isaiah Berlin, filosof al secolului XX, distinge doua tipuri de libertate:

• libertate negativa: absenta constrângerii (nimeni nu mă oprește)

• libertate pozitiva: capacitatea de a trai conform propriei voințe (știu ce vreau si pot sa obțin)

Majoritatea dintre noi intelegem libertatea ca fiind prima varianta - ne dorim sa scăpăm de părinți, de un partener care ne sufoca, de un job toxic, de reguli. Dar când toate aceste constrângeri dispar, realizam ca fuga din aceasta perceputa captivitate nu este suficientă. Trebuie sa știi si ce sa construiești mai departe si sa ai si resursele necesare sa faci asta (fapt ce presupune maturitate psihologica).

Sentimentele care urmează perioadei de "eliberare" sunt adesea învăluite într-un sentiment de gol imens, de lipsa de sens. Acest fenomen este descris in literatura de specialitate drept "sindromul post-criza": după ieșirea dintr-un mediu restrictiv, mulți încep sa simtă anxietate, dereglări de bioritm, lipsa de direcție.

într-un studiu publicat in "Journal of Positive Psychology", cercetătorii au descoperit ca indivizii care nu au un sistem de valori si le lipsește echilibrul emoțional, se confrunta adesea cu niveluri crescute de depresie si instabilitate in luarea deciziilor atunci când își (re)câștigă independenta.

Libertatea (sau eliberarea) poate produce, iată, același grad de stres ca si lipsa ei - daca nu este pregătită din punct de vedere mental si psihologic.

In mod paradoxal, cu cat in cultura noastră se promovează mai agresiv ideea ca "poți fi orice îți dorești", cu atât mai mulți oameni se simt blocați, anxioși si dezorientați.

"Cand totul e posibil, nimic nu pare suficient de bun"

Intr-un experiment celebru (The Paradox of Choice - Barry Schwartz), s-a constatat ca persoanele care au prea multe opțiuni sunt mai puțin satisfăcute cu alegerile lor si mai predispuse la regret.

In loc sa simțim exaltare, ne simțim vinovați ca nu valorificam suficient acea libertate de decizie.

Totodata, când ai libertate totală, nimeni altcineva nu este responsabil pentru alegerile tale, inafara de tine. Si da, acesta poate fi un sentiment înspăimântător.

Am intalnit oameni care au ales sa stea in relații abuzive pentru ca alternativa (de a-și lua propriile decizii) era mai greu de dus din punct de vedere psihologic. Nu pentru ca nu și-ar fi dorit sa fie liberi, ci pentru ca nu simțeau ca sunt capabili sa își asume tot ceea ce implica aceasta noua viața.

Ca o nava fără ancora, plutind in deriva, poți simți ca te pierzi in ceea ce ai devenit, chiar daca ai scăpat de ceea ce ai fost. Multi oameni se panichează in acest moment. O parte din ei aleg sa se întoarcă in vechea colivie, iar alții își construiesc una noua, mai frumoasă.

Deci, cine esti când nu mai trebuie sa te aperi? Cine ești, de fapt, când nimeni nu îți mai spune când greșești?

Cauți mai multă claritate în haosul cotidian?

Ghidul conține exerciții simple, care să-ți ofere o perspectivă mai clară asupra provocărilor tale.