Ritmul tău personal: cum te recuperezi din burnout?

Burnout? Nu, nu are cum. “Nu sunt chiar atât de obosit(ă). Doar mă alint. Am zile mai proaste. E doar o perioadă. Hai, concentrează-te!”

Negarea nu vine din nepăsare. Vine, de multe ori, din standardele imposibile pe care ți le-ai impus tu însuți/însăți.

Trebuie să pot.
Alții fac mult mai mult și nu se plâng.
Dacă mă forțez un pic, o să fie bine.
Doar leneșii își caută scuze. Eu nu sunt așa.

Și începi să te lupți cu tine. Nu cu burnout-ul în sine, ci cu ideea că ai putea fi vulnerabil(ă). Slab(ă). Incapabil(ă). Incompetent(ă). Inutil(ă). Prost (proastă).

Îți repeți că nu e nimic grav, doar că ai pierdut un pic controlul. Dar îl vei recăpăta, dacă tragi de tine încă o zi. Și încă una.

Dar vine un moment în care îți dai seama că nu mai merge. Nu mai poți. Nu mai vrei. Și atunci… începe altă luptă. Mai grea.

Când conștientizezi că da, e burnout, că ai tras de tine până la os și uite în ce hal ai ajuns. Și urmează vina.

Că abandonezi sarcini. Că poate îi dezamăgești pe ceilalți.
Că nu ești responsabil(ă).
Că nu ești omul serios și implicat care te-ai străduit să fii.

Si vocea critica începe iar sa urle:

Cum să nu duc la capăt tot ce am promis?
Cum să le spun celorlalți că nu mai pot? O să creadă că sunt neserios.
Cum să-mi permit să abandonez exact acum, când toți au nevoie de mine?

Și, poate cea mai grea de dus: dezamăgirea de sine. Ai funcționat mult timp pe ideea că ești capabil, dedicat, rezilient. Și acum? Ce ești?
Un om care renunță? Un om care nu face față?

Dar ce înseamnă responsabilitate, dacă nu capacitatea de a ști când să spui stop?

Ascultă-ți corpul.

Sună banal, poate. Dar câți dintre noi mai știu să-și asculte corpul? Să-ți permiți să te odihnești când ești obosit. Să spui “nu” fără să te simți vinovat. Corpul știe. Oboseala cronică, somnul agitat, lipsa de energie - toate sunt moduri prin care corpul strigă: „Ajută-mă!”

Ai obosit pentru că ai mers mult prea mult timp cu frâna de mână trasă, încercând să fii peste tot, pentru toți.

Burnout-ul se poate deghiza în acel om care zâmbește în meetinguri, dar plânge în baie. Sau în cineva care se ambiționează să răspundă la emailuri la 11 seara, deși mintea refuză să mai coopereze cu fiecare tastă apăsată.

Redefinește productivitatea

Ai fost obișnuit(ă) să dai randament, să fii eficient(ă). Dar ce-ar fi dacă ai schimba întrebarea din “ce am făcut azi?”, în “cum m-am simțit azi?” Uneori, o zi reușită înseamnă doar să te trezești, să mănânci ceva bun și să nu te mai critici atât.

Recuperarea înseamnă să nu te mai grăbești. Să nu mai vezi timpul ca pe un dușman. Sa nu mai fi în permanentă competiție.

Creează-ți un ritual, nu un plan

Planurile pot deveni opresive. Ritualurile sunt altceva. Un ceai băut pe îndelete dimineața. O muzică în surdină în timp ce scrii. O plimbare scurtă în aer liber fără un scop anume. Rutine care nu cer nimic de la tine, dar care îți oferă ceva: prezență, spațiu, o clipă de liniște.

Există un mit cultural care spune că „revenirile” sunt spectaculoase. Că te trezești într-o dimineață, faci un pic de yoga, bei un smoothie și dintr-odată... ești bine. Realitatea este că uneori, o revenire începe cu 10 minute în care stai pe canapea și nu te simți vinovat că nu faci nimic. Iar recuperarea poate fi un proces greu, de durată. Pentru că trebuie să te "recuperezi" dintr-o viață, cu tot ce presupune ea, care te-a îmbolnăvit. Și da, tu ești principalul vinovat.

Crede-mă că știu cât o să te împotrivești să accepți asta!

Înconjoară-te de oameni care înțeleg și respectă noul tău ritm

Măcar în timpul tău liber. Nu trebuie să le “demonstrezi” nimic celorlalți. Oamenii care contează nu îți cer să fii într-o formă impecabilă. Nu îți cer sa te supui unor norme sociale cu care nu te identifici. Și dacă nu ai în jurul tău astfel de oameni acum, e în regulă. Începe să privești lucrurile astfel și oamenii potriviți vor veni cu timpul, când vei fi pregătit să îi primești in noua ta viață.

Primul pas? O evaluare sinceră

Începe cu o evaluare serioasă, obiectivă a situației în care te afli. Burnout-ul se "deghizează" în simptome perfide care sunt greu de identificat, în special dacă nu te-ai mai confruntat cu așa ceva până acum. Cel mai probabil, vei găsi tot felul de scuze. Și nu ar trebui să te surprindă. Ai trăit atât de mult timp pe pilot automat, încât devine un reflex, fără să îți dai seama. Creierul tău are nevoie de vindecare, de resetare. Pentru că mecanismul de protecție îl tot "obligă" să distorsioneze, să te bage in ceată, să te trimită pe căi predictibile - și cunoscute, pentru ca "trebuie".

Știu cât de confuz(ă) te simți. Știu foarte bine cât de grei sunt primii pași. Și următorii. Când ai resursele mentale și fizice epuizate, ajungi în acest punct în care (paradoxal sau nu) chiar ai nevoie de toate resursele ca să ieși din starea de pericol (cu tot ce presupune ea). Dar te simți blocat, aproape paralizat in calea pericolului. Iar pericolul începe să fie perceput diferit: de la o plimbare pana la supermarket, la zgomotul traficului din fata blocului, pană la mersul cu metroul. Toate acestea te îngrozesc și îți dau fiori.

Iar lucrurile care te relaxau pana nu demult, acum te epuizează. Cum ai putea să înțelegi tot ce ți se întâmplă? Viața ta s-a întors cu susul în jos pe nepusă masă și zilele tale sunt presărate acum cu situații absurde, pe care rațional nu le înțelegi.

Este important să gândești limpede în perspectivă, să înțelegi cum ai ajuns aici, ce schimbări trebuie să faci în viața ta, care sunt acele portițe de scăpare din această roată a hazardului în care te-ai învârtit pentru prea multă vreme. De ce? Pentru că acest avertisment pe care ți-l dă corpul este un ultimatum. Și exact așa trebuie să îl privești.

Nu îți fie rușine să ceri ajutor

Acesta e unul din momentele importante din viața ta în care chiar ai nevoie de ajutor. Si da, știu cât de ciudat se simte, pentru că ești mult mai obișnuit(ă) să oferi decât să primești. Burnout-ul nu este doar oboseală sau surmenaj fizic. Nu îți iei câteva zile libere, mergi la băi, bei un smoothie și citești un text motivațional și gata... ești ca nou. Burnout este o "specie" aparte, cu complexitățile ei (fizic, mental, psihic, comportamental, spiritual), care îți spune extrem de multe lucruri despre tine. Dacă vrei să le auzi...

Cât timp mai amâni?

Ai tot încercat să ignori ce simți. Poate e timpul să asculți. Programează acum prima ședință

Cauți mai multă claritate în haosul cotidian?

Ghidul conține exerciții simple, care să-ți ofere o perspectivă mai clară asupra provocărilor tale.